Absolvent al Facultății de Psihologie și Științe ale educației la specializarea psihopedagogie specială și master de Diagnoză și intervenție la persoanele cu cerințe educative speciale.  Deasemenea a participat la numeroase cursuri de formare profesională pentru domeniul terapiei ABA ( terapie comportamentală aplicată). Este angajat al Asociației Surâsul Albastru din luna mai 2014 și in domeniul terapiei cu persoanele cu tulburare de spectru autist din anul 2012. „Prima dată am intrat in contact cu persoanele cu tulburare de spectru autist în anul 2012. Atunci am început terapia cu un baiețel de 9 ani și de atunci descopăr în fiecare zi lucruri noi despre copii. Am învățat că nu există doi copii la fel. Fiecare copil e diferit in felul lui. Cred că cel mai important lucru în terapia copilului cu TSA este să învățăm ca nu este important ceea ce spunem ci mai degrabă ceea ce simțim. Copiii sunt ca niște adevărate oglinzi de sentimente și ne arată perfect felul în care ne simțim atunci când începem o sesiune de lucru. Dacă suntem bucuroși și zâmbitori, așa vor fi și copiii, dar cel mai mult avem de furcă dacă mergem supărați sau nervoși în fața lor.

Chiar dacă este o meserie grea și uneori ai impresia că bați pasul pe loc repetând un item chiar și mai multe săptămâni până copilul îl învață, există și o satisfacție puternică atunci când apar rezultate. Sunt foarte bucuros când văd că apar primele cuvinte pronunțate de copil și astfel începe sa-și comunice dorințele și nevoile într-un mod adecvat și se poate face înțeles de către cei din jur.

Însă una dintre cele mai mari provocări în acestă meserie este să te poți pune în pielea părinților. Nu cred ca există cuvinte care să poată descrie prin ce trec părinții copiilor cu TSA la primirea diagnosticului.

De aceea trebuie să fim cât mai suportivi și să le oferim informațiile necesare cu privire la diagnostic și terapie și cred că cel mai important este ca ei să știe că dețin rolul cel mai important în recuperarea copilului cu tulburare de spectru autist.”