Am absolvit Facultatea de Filosofie și Masterul ‘’Teoria și practica soluționării conflictelor‘’ din cadrul facultății de Filosofie socială. Primul contact cu autismul a fost în cadrul unei campanii umanitare de Crăciun care a fost organizată la o școală pentru niște copii nevoiași. Atunci, profitând de ocazie, am întrerbat dacă nu se doresc  voluntari în cadrul unei asociații. Iar răspunsul primit a fost ‘’Da, desigur’’.

Asociația era înființată pentru a ajuta copii cu austism si familiile acestora. Deși auzeam că este foarte greu să lucrezi cu copii cu autism, eu am dorit sa incerc, deoarece nu aveam nimic de pierdut dacă nu mă descurcam cu acești copii speciali din punctul meu de vedere. Așa că, am început ca voluntar în cadrul acelei asociații, unde treptat am învățat ce este autismul, cum se manifestă și cum as putea să ii ajut pe copii cu autism. Primul curs, ‘’Primii pași în recuperarea copilului cu autism’’, a însemnat și pentru mine chiar ‘’primul pas’’ în ‘’lupta cu autismul’’. Apoi, a urmat un curs de logopedie ‘’Elemente de bază în recuperarea limbajului la copii cu autism’’, workshop-urile ‘’7 pași pentru dobândirea controlului instructional asupra copilului cu TSA’’ și ’’Joaca inspiră dezvoltare( dedicat tehnicilor de terapie, pentru persoanele cu tulburare din spectrul autist)’’ și seminarul ‘’PRIMUL ZBOR-sprijin pentru integrarea și independent copilului cu autism’’. Și, după teorie, a urmat practica, lucrul efectiv cu copii. La început recunosc că mi-a fost foarte greu, deoarece practic am învățat propriu zis odată cu copilul să lucrez cu el. Știu, ciudat, dar a fost și ciudat de plăcut, de frumos când vedem rezultatele și mulțumirea familiei. Deși am întâlnit diferite cazuri, de la foarte ușoare la foarte grele, nu am renunțat, lucrez și în ziua de astăzi cu copii cu autism. Motivarea mea este aceea de a încerca să îi fac să se facă înțeleși, de a le fi viața mai ușoară, de a putea fi văzuți ca niște copii tipici.

Chiar dacă uneori îmi este greu, zâmbetele lor, rezultatele dar și nevoile lor mă întăresc să merg mai departe, să fac orice pot pentru a-i ajuta. Rezultatele copiilor diferă de la un copil la altul, dar fiecare are nevoie de la fel de multă implicare deoarece toți au șanse egale la recuperare. Iar nu în ultimul rând este nevoie de foarte multă răbdare din partea noastră, a terapeuților dar mai ales a familiei deoarece recuperarea este dificilă și de durată.

Meniu