Fiecare părinte își dorește și își consideră proprii copii ca fiind niște copii speciali, însă aici vom prezenta cum ne dăm seama că copilul nostru este special nu doar pentru noi, ca părinți, dar special în raport cu ceilalți copii de aceeași vârstă și modul în care aceștea se adaptează la ceilalți. Simptomele autismului sunt diverse si
Noi ca și părinți suntem primele persoane care ar trebui să observăm o anumită diferență în dezvoltarea propriului nostru copil și atunci când poate ni se pare ceva diferit față de alții copii sau de primul copil pe care l-am avut, cel mai bine este să apelăm la ajutorul unui specialist care ne va oferi cele mai bune sfaturi pentru a ști cu exactitate dacă suntem noi foarte grijulii sau într-adevăr copilul este special. Întodeauna e bine să acționăm din timp pentru a preveni sau a avea siguranța că totul este în regulă.
După cum bine se știe, Autismul a devenit una dintre cele mai discutate tulburări de dezvoltare începând cu secolul al XIX -lea, când diferinți specialiști au început să studieze mult mai aprofundat această tulburare care începea să devina una destul de răspândită la acea vreme. Astfel, aceștia au indentificat din ce în ce mai multe persoane care aveau anumite caracteristici comune prin care se diferențiau de ceilalți. Studiind mai amănunțit au putut descrie anumite semne ale acestei tulburări care ne pot anunța din timp că al nostru copil este unul special și că are nevoie de toată atenția noastră pentru a îl ajuta să se adapteze la mediul din jur. În ultimii ani, această varietate simtomatologică și vastitatea descrierilor acestei tulburări sau tulburărilor asociate autismului au impus adoptarea și utilizarea unui nou termen “umbrelă” mai generos denumit astfel “Tulburări din spectrul autist”. Prin aceasta s-a dorit să se cuprindă toate sindroamele și formele de manifestare a tulburărilor din această categorie (sindromul Kanner, sindromul Aspenger, sindromul Rett, sindromul Heller, autismul atipic).
Este foarte important de cunoscut faptul că autismul se poate manifesta diferit, de la simptoame ușoare la forme mai grave, care uneori pot influența întreaga existență a individului. De asemenea, fiecare copil îl va manifesta diferit, iar unii pot manifesta unele simptome pe care alții nu le manifestă sau le manifestă la o intensitate diferită. De aceea, este esențial pentru copilul nostru să știm acele semne distincte care ne anunță sau atenționează că al nostru copil se poate dezvolta diferit de ceilalți. Trebuie să fim atenți la copilul nostru și la manifestările lui, în special în primii ani de viață. Trebuie să ne implicăm în viața lor încercând să fim cât mai activi în viața copilului, chiar dacă uneori lucrăm foarte mult pentru a le oferi cel mai bun trai posibil, trebuie să fim prezenți, căci asta este ceea ce au nevoie cel mai mult, indiferent de celelalte lucruri pe care le facem este important să lăsăm un timp care să fie petrecut și acordat copilului. Doar așa putem să ne dăm într-adevăr seama dacă copilul nostru este special, nu doar pentru noi, ci special în raport cu dezvoltarea lui tipică.
Dimensiunile de bază care ne pot semnala că ceva nu este întocmai în aria de dezvoltare normală sunt reprezentate de următoarele caracteristici și semne ce trebuie să determine luarea unei atitudini:
- Dificultatea în comunicare(sau uneori lipsa acesteia)- în aceste cazuri limbajul se dezvoltă de obicei greu sau lipsește, cuvintele pot fi folosite incorect, persoana afectată poate folosi mai de grabă gesturi decât cuvinte. Poate apărea repetiția cuvintelor sau frazelor celor din jur sau ceea ce a auzit la televizor și imposibilitatea de a-și focusa atenția și de a fi coerent.
- Lipsa de sociabilitate – de cele mai multe ori, persoanele afectate de această tulburare nu este interesată să aibă relații cu cei din jur, nici măcar cu părinții lui. Nu simt nevoia de atașament față de membrii familiei și nici nu realizează un contact vizual cu aceștia sau cu alți oameni în general. Uneori ei nu răspund la solicitările celor din jur, sau în cazuri mai grave nu răspund nici la propriul nume. De regulă, sunt persoane mai izolate care nu depun un effort pentru a își face prieteni.
- Simțuri diminuate sau prea dezvoltate – în cadrul acestui aspect unele persoane care dezvoltă această tulburare abia dacă răspund la stimulii principalilor analizatori (spre exemplu, copilul cu autism deși sa lovit există posibilitatea ca acesta să nu plângă). De asemenea, alții pot avea aceste simțuri foarte dezvoltate (de exemplu, unii copii cu această tulburare la auzirea unui zgomot puternic vor avea tendința de a-și astupa cu mâinile urechile și uneori de a produce el alt sunet care să îl astupe pe cel care i-a creat discomfort). Uneori, ei nu sunt capabili să intre în jocuri care conțin exerciții de imaginație.
- Excese în comportament – de regulă persoanele ce suferă de autism pot dezvolta reacții exagerate sau atitudinea sa poate fi extrem de pasivă, putând trece astfel de la o extremă la alta. Unele persoane pot dezvolta un interes obsesiv pentru un anumit obiect sau o activitate, altele în schimb pot desfăsura mișcări repetate ale corpului (de exemplu, balansarea corpului înainte și înapoi, bătaia din palme).
Deși dimensiunile prezentate mai sus sunt destul de semnalante și atrag de cele mai multe ori atenția părinților, este bine de cunoscut faptul că ele nu apar întodeauna împreună și nu se dezvoltă la toți copii care au această tulburare. De aceea, este foarte important să fim atenți la toate ariile de dezvoltare și manifestare a copilului nostru pentru a vedea dacă într-adevăr este ceva diferit. De asemenea, s-a identificat și un anumit comportament caracteristic al copiilor cu autism, acesta fiind unul atipic, care se bazează pe următoarele caracteristici principale:
- Lipsa de comunicare
- Absența vocalelor în pronunție
- Limbajul se dezvoltă mai târziu
- Apare fenomenul de ecolalie (repetarea mecanică a cuvintelor auzite)
- Lipsa unui contact vizual
- Lipsa atenției
- Tendința de a îi considera pe ceilalți ca fiind un simplu obiect
- Preferința de a se deplasa pe vârfuri
- Reacții violente la anumite sunete
- Refuzul de a atinge anumite texturi
- Refuzul de a fi atinși sau de a primi sau oferi afecțiune
- Comportament agresiv cu cei din jur
- Dezinteres pentru jucării
- Dorința de a păstra lucrurile într-un anumit tipar
- Prezența unor domenii în care dezvoltă abilități extraordinare (desen, muzică, memorare, abilități matematice)
Astfel, semnele enumerate ar trebui să fie cunoscute de toți părinții tuturor copiilor, căci s-a constatat în noile cercetări că o intervenție timpurie în modul de comportare a copilului ce dezvoltă această tulburare are un rol esențial în tratamentul acesteia. De asemenea, scenariul terapeutic trebuie adaptat fiecărei persoane în parte, în funcție se simptomele dezvoltate și de nevoile pe care le are.
Repere bibliografice
- Gherguț, A.(2013).Sinteze de psihopedagogie specială:ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice. Iași: Editura Polirom
- Roșan, A.(coord.).(2015).Psihopedagogie specială: modele de evaluare și intervenție.Iași: Editura Polirom